Un fotograf colectează imaginile stațiilor mozaice din RM

Expoziția de foto a stațiilor de autobuze are loc în orașul Schiedam (Olanda) în art spațiu Schreiershuisje („casă care plânge”). Acest spațiu expozițional public situat pe un feribot vechi pentru prima dată se desfășoară în cadrul unui proiect internațional. Autorul acestor lucrări este fotograful Vadim Rotari, originar din Dubăsari. Locuiește acum în Olanda. Înainte de a realiza proiectul Vadim a cercetat ambele maluri ale Nistrului.

Vadim a lucrat asupra proiectului pe tot parcursul anului 2023. El se ocupa cu filmarea stațiilor mozaice de pe ambele maluri ale Nistrului în scopul salvării și arhivării acestui patrimoniu cultural unic al țării prin intermediul imaginilor. Prin lucrările sale Vadim încearcă să studieze istoria de baștina lui cu care se inspiră tânărul.

Vadim Rotari lângă spațiul expozițional din Olanda, unde are loc expoziția sa. Foto:: Sjef van Duin

— Cum ți-a venit în cap ideea acestui proiect cu stațiile?

— Familia noastră a plecat din Moldova când aveam 9 ani. De atunci am avut ocazie de a locui în diferite țări. Sunt de părere că prin absorbirea culturii și esteticii vizuale a diferitor țări, este chip de privit spre țara ta proprie abstract sau cum s-ar zice la distanță. Într-o asemenea situație am nimerit și eu, adică, în sens că de o mulțime de ori am trecut pe lângă stațiile acestea, însă deloc nu atrageam atenție la ele. Dar anul trecut când m-am întors înapoi în țară după ce am lipsit timp de vreo câțiva ani, le-am privit din nou. Stațiile păreau a fi niște capodopere de artă împrăștiate pe drumuri. De atunci am decis să le încep a fotografia, făcând din aceste imagini propria mea colecție.

Mărăndeni, raionul Fălești. Foto: Vadim Rotari

Sărata Nouă, raionul Leova

— De ce anume v-ați decis cu privire la stațiile mozaice? 

— De la bun început eu mai nu le fotografiam la rând pe toate, însă peste ceva timp am decis să mă implic în activitate mea mai aprofundat. S-a depistat că stațiile rămase încă de pe timpurile sovietice deja erau obiectul fotografiei pentru fotograful canadian Christopher Herwig. Acesta a mers de-a lungul fostelor republici ale URSS, incluzând în cartea sa chiar câteva imagini cu stațiile moldovenești. Apropo, cartea este foarte populară.

Am o impresie că stațiile noastre reprezintă o proprietate destul de vestită chiar și în afara țării. Cu toate acestea, n-am găsit nici o sursă, în care ar fi adunate toate stațiile luate la un loc, cuprinzând imaginile, coordonatele și denumirile localităților. Acesta și este motivul pentru care eu îmi depun eforturi ca să creez o carte de sinestătător care va servi un resurs util.

Hîrbovăț, Anenii Noi. Foto: Vadim Rotari

— Cu ce dificultăți v-ați confruntat în timpul realizării acestui proiect? 

— Cea mai mare dificultate constă în faptul că aceste stații se află peste tot locul și nu există vreo hartă unde s-ar vizualiza locația concretă a lor (cel puțin eu nu am putut da peste una asemănătoare). De aceea și mă deplasam la distanțe mari, făcând cîte 300-500 de km pe zi, uitându-mă de fiecare dată de jur împrejur.

Doroțcaia, regiunea transnistreană. Foto: Vadim Rotari

Cel mai des, stațiile sunt situate pe traseuri, dar câteodată chiar și în sate. Se întâmplă cazuri când faci vreo 200 de km și nu întâlnești pe drum nici una, ș-apoi depistezi vreo 10 la rând peste fiecare 5 km. Unele stații le-am depistat cu ajutorul internetului. Totodată, am aflat că nu sunt eu doar unicul om care preferă artă asta. E cel mai problematic când pe internet găsești doar imaginea ori cel puțin denumirea localității și ca rezultat, procesul de căutare devine mai dificil.   

Ustia, regiunea transnistreană. Foto: Vadim Rotari

La fel m-am ciocnit și cu situații când nu mai erau fotografii și eram nevoit să întreb locuitorii dacă sunt undeva pe aproape opriri de acest fel. În majoritatea cazurilor răspunsul lor era negativ pentru că deși trăiesc în acelea localități de o mulțime de ani, ei pur și simplu nu cunosc despre acest lucru. În ziua de azi stațiile au devenit o parte din peisajul comun cu care s-au deprins toți, de aceea nici prin cap nu-ți dă din ce sunt construite și cum arată ele.

Totuși sunt convins că în colecția mea nu se ajung încă multe din ele fie din neatenție, fie că nici n-am vizitat încă toate locurile din țară.

—Călătorind prin țară ați stat de vorbă cu mulți oameni. Ce părere au ei despre proiectul lansat de dvs?

— Mă plictiseam repede pentru că practic tot timpul călătoream singur. Mai reușeam din când în când să iau și însoțitori de câteva ori pe zi ascultând istorioarele lor. Le povesteam și singur câte ceva. Am dus oameni de diferite profesii și vârste - fermieri, polițiști, muzicieni, medici. Toți din ei nu puteau înțelege un singur lucru: pentru ce fotografiam acele stații. Unii chiar își schimbau opinia după ce le povesteam mai detaliat de originea acestor opriri, precum și a artei mozaice.

Mozaic pe o librărie. Foto: Vadim Rotari

— Ce fel de proiecte mai aveți de gând să realizați în Republica Moldova? 

— În timp ce descopeream țara am depistat o mulțime de obiecte diverse de arta monumentală, dintre care: panouri de mozaic, panouri de majolică, vitralii și multe altele. După ce termin cu fotocarte dedicată stațiilor aș vrea să-mi continui descoperirea artei monumentale a RM.

Pe site-ul lui Vadim dedicat stațiilor de autobuze, fotograful povestește despre următoarele pași pe care vrea să le întreprindă pentru a-și atinge scopurile și anume:

• studierea mozaicii și stațiilor de autobuze din Moldova;
• descoperirea țării întregi și crearea unui catalog unde vor fi indicate toate stațiile de autobuze;
• crearea hărții online cu toate stațiile;
• crearea muzeului virtual de stații;
• publicarea cărții despre stațiile.

Natalia Preobrajenskaia

Citește și: 

• Expoziția de fotografii ,,Spune: Nu!": povești de oameni care au sfidat circumstanțele